Legea notarilor publici si a activitatii notariale

• activitatii didactice universitare; activitatii literare si publicistice;
• calitatii de deputat sau senator, ori a celei de consilier in consiliile judetene sau locale, pe durata mandatului;
  b) desfasurarea unor activitati comerciale, direct sau prin persoane interpuse;
  c) calitatea de asociat intr-o societate in nume colectiv, de asociat comanditat in societatile in comandita simpla sau pe actiuni, administrator al unei societati cu raspundere limitata, presedinte al unui consiliu de administratie, membru al consiliului de conducere, director general sau director al unei societati pe actiuni, administrator al unei societati civile.
  
  Sectiunea II - Indatoririle si raspunderile notarilor publici
  
  Art. 36.
  Notarii publici si personalul birourilor notariale au obligatia sa pastreze secretul profesional cu privire la actele si faptele despre care au luat cunostinta in cadrul activitatii lor, chiar si dupa incetarea functiei, cu exceptia cazurilor in care legea sau partile interesate ii elibereaza de aceasta obligatie.
  
  Art. 37.
  Notarul public nu poate absenta mai mult de 5 zile consecutiv, fara a asigura functionalitatea biroului sau, in conditiile legii.
  In cazul nerespectarii dispozitiilor alin. 1, Camera Notarilor Publici poate delega, dupa caz, un alt notar public pentru indeplinirea atributiilor notarului public absent, in conditiile prevazute de statutul uniunii.
  
  Art. 38.
  Raspunderea civila a notarului public poate fi angajata, in conditiile legii civile, pentru incalcarea obligatiilor sale profesionale, atunci cand acesta a cauzat un prejudiciu.
  Asigurarea de raspundere profesionala a notarului public se realizeaza prin casa de asigurari, constituita in acest scop.
  
  Art. 39.
  Raspunderea disciplinara a notarului public intervine pentru urmatoarele abateri:
  a) intarziere sau neglijenta in efectuarea lucrarilor;
  b) lipsa nejustificata de la birou;
  c) nerespectarea secretului profesional;
  d) comportament care aduce atingere onoarei sau probitatii profesionale.
  
  Art. 40.
  Actiunea disciplinara se exercita de Colegiul director si se judeca de Consiliul de disciplina.
  Pentru suspendarea din functie sau excluderea din profesie este obligatorie o cercetare prealabila, care se efectueaza de catre Colegiul director.
  Audierea celui in cauza este obligatorie, acesta fiind indreptatit sa ia cunostinta de continutul dosarului si sa-si formuleze apararea.
  Consiliul de disciplina citeaza partile si pronunta o hotarare motivata, care se comunica acestora.
  Impotriva hotararii partile pot face contestatie la Consiliul uniunii, in termen de 10 zile de la comunicare.
  Hotararea Consiliului uniunii poate fi atacata la instanta judecatoreasca competenta, civila sau de contencios administrativ, dupa caz.
  Hotararea definitiva se comunica si Ministerului Justitiei.
  Procedura judecarii abaterilor disciplinare se stabileste prin regulament.
  
  Art. 41.
  Sanctiunile disciplinare se aplica in raport cu gravitatea faptelor si constau in:
  a) observatie scrisa;
  b) amenda de la 50.000 lei la 200.000 lei, care se face venit la bugetul Camerei Notarilor Publici. Neachitarea in termen de 30 de zile de la data ramanerii definitive a hotararii atrage suspendarea de drept a notarului public pana la achitarea sumei.
  Hotararea definitiva constituie titlu executoriu;
  c) suspendarea din functie pe o durata de maximum 6 luni;
  d) excluderea din profesie.
  
  Art. 42.
  In cazul in care impotriva notarului public s-a luat masura arestarii preventive, ministrul justitiei, la propunerea Consiliului Uniunii Nationale a Notarilor Publici, va lua masura suspendarii din functie pana la solutionarea cauzei penale, potrivit legii.
  Daca hotararea de condamnare a ramas definitiva si ea se refera la infractiunile prevazute de art. 23 lit. f) din lege, cu acea data ministrul justitiei dispune excluderea din profesie a notarului public condamnat.
  Sigiliul, registrele si lucrarile notarului public suspendat sau exclus vor fi depuse la Camera Notarilor Publici, sub luare de dovada.
  
  
  Capitolul V - Procedura actelor notariale
  
  Sectiunea I - Dispozitii comune
  
  Art. 43.
  Toate actele notariale se indeplinesc la cerere.
  Inscrisurile redactate de parti sau, dupa caz, de reprezentantii lor legali sau conventionali vor fi verificate cu privire la indeplinirea conditiilor de fond si forma, notarul public putandu-le aduce modificarile si completarile corespunzatoare, cu acordul partilor.
  Inscrisurile referitoare la actele notariale se redacteaza potrivit vointei partilor si in conditiile prevazute de lege.
  Inscrisurile vor fi redactate citet, ingrijit si fara prescurtari; mentiunile in cifre se vor inscrie si in litere, iar locurile goale se vor completa prin tragere de linii.
  In cadrul lucrarilor de indeplinire a actelor notariale, notarul public stabileste identitatea, domiciliul si capacitatea partilor, in afara cazurilor in care se solicita dare de data certa, intocmirea de copii legalizate sau acordarea de consultatii juridice notariale.
  
  Art. 44.
  Inscrisurile pentru care legea prevede forma autentica vor fi redactate numai de notari publici, de avocatul partilor interesate sau de consilierul juridic ori reprezentantul legal al persoanei juridice. Persoanele care au pregatire juridica superioara vor putea redacta inscrisurile in care figureaza ca parte, ele, sotii, ascendentii sau descendentii lor.
  Consultatiile date de notarul public in domeniul juridic notarial sunt scrise sau verbale si se dau persoanelor fizice sau juridice, la solicitare sau pe baza de contract cu durata determinata.
  
  Art. 45.
  Notarul public are obligatia sa desluseasca raporturile reale dintre parti cu privire la actul pe care vor sa-l incheie, sa verifice daca scopul pe care il urmaresc este in conformitate cu legea si sa le dea indrumarile necesare asupra efectelor lui juridice.
  De asemenea, el trebuie sa ceara partilor, ori de cate ori este cazul, documentele justificative si autorizatiile necesare pentru incheierea actului sau, la cererea acestora, va putea obtine el insusi documentatia necesara.
  Actele din care rezulta drepturi ce urmeaza a fi supuse publicitatii mobiliare sau imobiliare se vor comunica de indata, la locul unde se tine aceasta evidenta, de notarul public, care va face si demersurile necesare in numele titularilor pentru aducerea la indeplinire a tuturor lucrarilor de publicitate. Se excepteaza cazul in care partile interesate vor cere in scris sa indeplineasca ele insele formalitatile de mai sus.
  In vederea indeplinirii obligatiilor ce-i revin potrivit alin. 2 si 3, notarul public va avea acces liber la birourile de publicitate mobiliara si imobiliara.
  Notarul public nu poate refuza indeplinirea actului notarial solicitat decat in conditiile aratate la art. 6.
  
  Art. 46.
  Organele de ordine publica vor acorda sprijin notarilor publici, in cazul in care acestia sunt impiedicati sa-si exercite atributiile. De asemenea, autoritatile administratiei publice locale au obligatia ca in cadrul atributiilor lor sa acorde notarilor publici concursul solicitat pentru indeplinirea actelor notariale.
  
  Art. 47.
  Actele solicitate de parti si orice acte de procedura notariala se intocmesc in limba romana.
  Cetatenilor apartinand minoritatilor nationale sau persoanelor care nu vorbesc sau nu inteleg limba romana li se acorda posibilitatea de a lua cunostinta de cuprinsul actului printr-un interpret. Functia de interpret poate fi indeplinita, in afara de notarul public, si de un angajat din cadrul biroului notarial, care cunoaste limba acelei persoane, precum si de traducatorii autorizati.
  Actele redactate de parti si prezentate pentru efectuarea operatiunilor notariale vor fi in limba romana.
  La cererea justificata a partilor, notarul public poate indeplini acte in legatura cu inscrisurile intocmite de parti intr-o alta limba decat cea romana, numai daca notarul instrumentator cunoaste limba in care sunt intocmite actele sau dupa ce a luat cunostinta de cuprinsul acestora prin interpret, caz in care un exemplar tradus in limba romana si semnat de cel ce a efectuat traducerea va fi atasat la dosar.
  Inscrisurile destinate a fi traduse intr-o limba straina se vor redacta fie pe doua coloane, cuprinzand in prima coloana textul in limba romana, iar in cea de-a doua, textul in limba straina, fie in mod succesiv, mai intai textul in limba romana, continuandu-se cu textul in limba straina.
  
  Art. 48.
  Actele notariale se indeplinesc la sediul biroului notarului public in timpul programului de serviciu cu publicul, afisat in mod corespunzator.
  Un act notarial se poate indeplini in afara sediului biroului notarului public, in limitele circumscriptiei sale teritoriale, daca la incheierea lui este interesat un numar mai mare de persoane sau partea care-l solicita este impiedicata sa se prezinte, din motive temeinice, la sediul biroului.
  In cazul in care intocmirea unui act notarial nu sufera amanare din motive obiective, acesta va putea fi indeplinit si in afara programului de lucru, la cererea partii interesate.
  
  Art. 49.
  Indeplinirea actelor notariale, in afara de redactarea inscrisurilor si de consultatiile juridice notariale, se constata prin incheiere, care va cuprinde:
  a) sediul biroului notarial;
  b) denumirea incheierii si numarul acesteia;
  c) data indeplinirii actului notarial;
  d) numele si prenumele notarului public;
  e) locul unde s-a indeplinit actul notarial, in cazul indeplinirii in afara sediului biroului notarial, precizandu-se imprejurarea care justifica intocmirea inscrisului in acel loc;
  f) numele sau denumirea partilor, domiciliul sau sediul acestora si mentiunea faptului prezentarii lor in persoana, reprezentate ori asistate, precum si modul in care li s-a constatat identitatea, cu exceptia incheierilor prin care se da data certa inscrisurilor sau se legalizeaza copii de pe inscrisuri;
  g) aratarea indeplinirii conditiilor de fond si de forma ale actului notarial intocmit in raport cu natura acelui act;
  h) constatarea indeplinirii actului notarial si a citirii acestuia de catre de parti;
  i) mentiunea perceperii taxelor de timbru, a onorariului si cuantumul acestora;
  j) semnatura notarului public;
  k) sigiliul biroului notarului public.
  
  Art. 50.
  Partile participante la actul notarial pot fi identificate de notarul public prin mentiunea in incheiere ca ele sunt cunoscute personal de acesta. In cazul in care notarul public nu cunoaste partile, este obligat sa se convinga de identitatea acestora, stabilita, dupa caz, prin:
  a) acte de identitate sau legitimatii oficiale prevazute cu semnatura, stampila si fotografia posesorului;
  b) atestarea avocatului care asista partea;
  c) doi martori de identitate, cunoscuti personal de notarul public sau legitimati conform lit. a).
  Nu poate fi martor de identitate cel care:
  a) nu a implinit 18 ani;
  b) figureaza in act ca parte sau ca beneficiar;
  c) din cauza unei deficiente psihice sau fizice nu este apt pentru dovedirea identitatii.
  
  Art. 51.
  In situatia in care se refuza indeplinirea actului notarial, incheierea de respingere se va da numai daca partile staruie in cerere, dupa ce li s-a atras atentia ca actul solicitat este contrar legii sau bunelor moravuri. Incheierea va cuprinde si motivarea refuzului, calea de atac la judecatorie si termenul de exercitare.
  Indeplinirea actului notarial poate fi respinsa si pentru urmatoarele motive:
  a) solicitarea lucrarilor in afara orelor de lucru, cu exceptiile prevazute la art. 48 alin. 3;
  b) neprezentarea documentatiei necesare sau prezentarea ei incompleta;
  c) neplata taxelor si a onorariului stabilit;
  d) imposibilitatea identificarii partilor sau lipsa lor de discernamant.
  
  Art. 52.
  Incalcarea cerintelor prevazute la art. 49 lit. c), f), j) si k) se sanctioneaza cu nulitatea, iar a celorlalte cerinte cu anularea, in afara de cazul in care indeplinirea acestora rezulta din lucrarile actului.
  
  Art. 53.
  Actele notariale care prezinta erori materiale sau omisiuni vadite pot fi indreptate sau completate prin incheiere de catre notarul public, la cerere sau din oficiu, cu acordul partilor, daca lucrarile cuprind date care fac posibila indreptarea greselilor sau completarea omisiunilor. Acordul partilor se prezuma daca, fiind legal citate, nu-si manifesta opunerea. Despre indreptarea sau completarea efectuata se face mentiune pe toate exemplarele actului.
  
  Art. 54.
  Actele care au disparut fara a mai fi ramas un exemplar original se reconstituie la cerere, prin incheiere, pe baza acordului partilor sau, dupa caz, a succesorilor acestora. Reconstituirea se face la biroul notarului la care s-a intocmit actul.
  In lipsa acordului partilor, reconstituirea actelor disparute se va face de judecatoria in circumscriptia careia isi are sediul biroul notarial care a intocmit actul, in conformitate cu dispozitiile din Codul de procedura civila.
  In cazul in care actul disparut a fost intocmit de alte institutii cu activitate notariala, reconstituirea se face de judecatoria in circumscriptia careia isi are sediul institutia care a intocmit acel act sau se afla domiciliul ori sediul uneia dintre parti, dupa caz.
  
  Art. 55.
  La cererea partii de a i se da un duplicat al actului original, biroul notarial care a intocmit acel act poate incuviinta eliberarea duplicatului. In acest scop, notarul public va cita partile sau, dupa caz, pe succesorii acestora.
  In textul duplicatului se reproduc, cuvant cu cuvant, cuprinsul inscrisului, cat si al incheierii prin care s-a constatat intocmirea inscrisului original. In locul semnaturilor originale se mentioneaza numele de familie si prenumele fiecarui semnatar.
  Duplicatul are aceeasi forta probanta ca si originalul.
  
  Art. 56.
  Notarul public nu poate indeplini acte notariale, sub sanctiunea nulitatii, daca:
  a) in cauza sunt parti sau interesati in orice calitate, el, sotul, ascendentii si descendentii lor;
  b) este reprezentantul legal ori imputernicitul unei parti care participa la procedura notariala.
  
  Art. 57.
  In cazul in care, pentru valabilitatea in strainatate a actului notarial, este necesara supralegalizarea semnaturii si sigiliului notarului public de catre Ministerul Justitiei, Ministerul Afacerilor Externe si misiunea diplomatica sau oficiul consular din Romania ale statului in care actul urmeaza a fi folosit, notarul public va pune in vedere partii obligatia indeplinirii acestei cerinte.
  Birourile notariale nu pot lua in considerare actele care emana de la autoritatile altui stat, decat daca semnaturile si sigiliile acelor autoritati sunt supralegalizate de catre misiunea diplomatica sau oficiul consular al Romaniei din acest stat sau de catre Ministerul Afacerilor Externe al Romaniei.
  In cazul in care prin conventii internationale la care Romania este parte se prevede altfel, se aplica acele conventii.
  
  Sectiunea II - Autentificarea actelor
  
  Art. 58.
  Pentru autentificarea unui act, notarul public verifica si stabileste, in prealabil, identitatea partilor.
  Partile pot fi reprezentate la autentificare printr-un mandatar cu procura speciala autentica.
  
  Art. 59.
  Cand notarul public are indoieli cu privire la deplinatatea facultatilor mintale ale vreuneia dintre parti, procedeaza la autentificare numai daca un medic specialist atesta in scris ca partea poate sa-si exprime in mod valabil consimtamantul in momentul incheierii actului.
  
  Art. 60.
  Pentru a lua consimtamantul partilor, dupa citirea actului, notarul public le va intreba daca au inteles continutul acestuia si daca cele cuprinse in act exprima vointa lor.
  Pentru motive temeinice, notarul public poate lua separat, dar in aceeasi zi, consimtamantul partilor care figureaza in act. In acest caz, in incheierea de incuviintare a autentificarii se va mentiona ora si locul luarii consimtamantului fiecarei parti.
  
  Art. 61.
  Declaratia de vointa a surdului, mutului sau surdomutului, stiutori de carte, se va da in scris in fata notarului public, prin inscrierea de catre parte, inaintea semnaturii, a mentiunii "consimt la prezentul act, pe care l-am citit".
  Daca surdul, mutul sau surdomutul se gasesc din orice motiv in imposibilitate de a scrie, declaratia de vointa se va lua prin interpret.
  Pentru a lua consimtamantul unui nevazator, notarul public va intreba daca a auzit bine cand i s-a citit inscrisul si daca cele auzite reprezinta vointa sa, consemnand acestea in incheierea de autentificare.
  
  Art. 62.
  In cazul acelora care din pricina infirmitatii, a bolii sau din orice alte cauze nu pot semna, notarul public, indeplinind actul, va face mentiune despre aceasta imprejurare in incheierea pe care o intocmeste, mentiunea astfel facuta tinand loc de semnatura.
  
  Art. 63.
  Notarul public sau partile pot solicita ca martorii prevazuti la art. 50 sa fie prezenti si la semnarea actului.
  
  Art. 64.
  Toate exemplarele originale ale inscrisului autentificat, cerute de parti, precum si cel ce se pastreaza in arhiva biroului notarial, impreuna cu anexele care fac parte integranta din acest inscris, se semneaza in fata notarului public de catre parti sau reprezentantii lor si, dupa caz, de cei chemati a incuviinta actele pe care partile le intocmesc, de martorii-asistenti, atunci cand este ceruta prezenta lor, si - daca este cazul - de cel care a redactat inscrisul, in conditiile prezentei legi.
  Fiecare parte poate solicita cel putin un exemplar original al inscrisului autentic.
  
  Art. 65.
  Incheierea care constata autentificarea unui inscris va cuprinde, sub sanctiunea nulitatii, pe langa datele prevazute la art. 49, si urmatoarele mentiuni:
  a) constatarea ca s-a luat consimtamantul partilor;
  b) constatarea ca inscrisul a fost semnat in fata notarului de toti cei tinuti sa-l semneze.
  Mentiunea notarului public ca una dintre parti nu a putut semna tine loc de semnatura pentru aceasta;
  c) numarul anexelor cuprinse in actul autentic;
  d) dispozitia de investire cu forma autentica, care se exprima prin cuvintele: "Se declara autentic prezentul inscris".
  
  Art. 66.
  Actul autentificat de notarul public care constata o creanta certa si lichida are putere de titlu executoriu la data exigibilitatii acesteia. In lipsa actului original, titlul executoriu il poate constitui duplicatul sau copia legalizata de pe exemplarul din arhiva notarului public.
  
  Art. 67.
  In cazul in care notarul public respinge cererea de autentificare, incheierea va cuprinde mentiunile de la art. 51 alin. 1.
  Daca se face plangere impotriva incheierii de respingere si judecatoria o admite, notarul public va da incheierea de autentificare a actului, conform hotararii judecatoresti ramasa definitiva si irevocabila, si va mentiona ca actul produce efecte de la inregistrarea cererii de autentificare.
  
  Sectiunea III - Procedura succesorala
  
  Art. 68.
  Procedura succesorala notariala se deschide, dupa caz, la cererea oricarei persoane interesate, a procurorului, precum si a secretarului consiliului local al localitatii in raza careia defunctul si-a avut ultimul domiciliu, atunci cand are cunostinta ca mostenirea cuprinde bunuri imobile.
  In cazul decesului unei persoane care nu a avut ultimul domiciliu in tara, procedura succesorala se poate indeplini de notarul public din circumscriptia teritoriala a judecatoriei in care defunctul si-a avut bunurile cele mai importante ca valoare.
  Notarul public sesizat are obligatia de a verifica in prealabil competenta teritoriala, iar daca constata ca succesiunea este in competenta altui birou notarial, se desesizeaza, fara sa mai citeze partile, trimitand cauza notarului public competent.
  In cazul in care intr-o circumscriptie teritoriala sunt mai multe birouri de notari publici, competenta de indeplinire a procedurii succesorale apartine primului birou sesizat. Notarul public va verifica daca procedura succesorala nu s-a deschis la un alt birou de notar public din aceeasi circumscriptie, cercetand, in acest scop, registrul de evidenta a succesiunilor, potrivit regulamentului.
  
  Art. 69.
  In cererea de deschidere a procedurii succesorale vor fi mentionate datele de stare civila ale defunctului, numele, prenumele si domiciliul mostenitorilor prezumtivi, bunurile defunctului, cu mentionarea valorii acestora, precum si a pasivului succesoral.
  Cererea va fi inscrisa in registrul succesoral al notarului public.
  
  Art. 70.
  In cazurile prevazute de lege sau la cererea celor interesati, notarul public, personal sau printr-un delegat, va face inventarierea bunurilor succesorale. Daca nu exista cerere anterioara pentru deschiderea procedurii succesorale, cererea de inventariere tine loc si de cerere de deschidere a acestei proceduri.
  Inventarierea notariala se va putea face numai cu acordul persoanei in posesia careia se afla bunurile defunctului. In caz de refuz, se va incheia un proces-verbal, semnat de cei prezenti.
  
  Art. 71.
  Procesul-verbal de inventariere va cuprinde enumerarea, descrierea si evaluarea provizorie a bunurilor ce se aflau in posesia defunctului la data decesului.
  Bunurile a caror proprietate este contestata se vor mentiona separat.
  In inventar se cuprind mentiuni privind pasivul succesoral.
  Bunurile defunctului care se gasesc in posesia altei persoane vor fi inventariate cu precizarea locului unde se afla si a motivului pentru care se gasesc acolo.
  In cazul in care, cu ocazia inventarierii, se va gasi testament lasat de defunct, va fi vizat spre neschimbare si va fi depus in depozit la biroul notarului public.
  Inventarul se semneaza de cel care l-a intocmit, de succesibilii aflati la locul inventarului, iar in lipsa acestora sau a refuzului lor de a semna, inventarul va fi semnat de martorii prezenti.
  
  Art. 72.
  Daca exista pericol de instrainare, pierdere, inlocuire sau distrugere a bunurilor, notarul public va putea pune bunurile sub sigiliu sau le va preda unui custode.
  In cazul in care conservarea bunurilor succesorale necesita anumite cheltuieli, acestea vor fi facute, cu incuviintarea notarului public, de custodele prevazut la alin. 1 sau, in lipsa custodelui, de un curator special, numit de notar pentru administrarea bunurilor.
  Bunurile date in custodie sau in administrare se predau pe baza de proces-verbal semnat de notar si de custode sau curator. Daca predarea are loc o data cu inventarierea, se va mentiona in procesul-verbal de inventariere, un exemplar al procesului-verbal predandu-se custodelui sau curatorului.
  Custodele sau curatorul este obligat sa restituie bunurile si sa depuna conturile la biroul notarului public la finalizarea procedurii succesorale sau atunci cand notarul considera necesar.
  
  Art. 73.
  Daca in timpul efectuarii inventarului se vor gasi sume de bani, hartii de valoare, cecuri sau alte valori, se vor depune in depozitul notarial sau la o institutie specializata, facandu-se mentiune despre aceasta si in procesul-verbal de inventariere.
  Din sumele de bani gasite la inventariere se vor lasa mostenitorilor sau celor care locuiau cu defunctul si gospodareau impreuna cu acesta sumele necesare pentru:
  a) intretinerea persoanelor ce era in sarcina celui decedat, pentru maximum 6 luni;
  b) plata sumelor datorate in baza contractelor de munca sau plata asigurarilor sociale;
  c) acoperirea cheltuielilor pentru pastrarea si administrarea averii succesorale.
  In succesiunea in care exista indicii ca urmeaza a fi declarata vacanta, notarul public va putea incredinta administrarea provizorie a bunurilor succesorale unui curator desemnat, cu incunostintarea autoritatii administrativ-teritoriale.
  
  Art. 74.
  Masurile de conservare luate de notarul public se vor comunica mostenitorilor legali, legatarilor si, dupa caz, executorilor testamentari, dovada comunicarii anexandu-se la dosar.
  Completarea sau modificarea masurilor de mai sus poate fi dispusa de notar pana la incheierea finala a procedurii succesorale. Efectele masurilor de conservare inceteaza la data finalizarii procedurii succesorale.
  Oricine se considera vatamat prin inventarul intocmit sau prin masurile de conservare luate de notarul public poate face plangere la judecatorie.
  
  Art. 75.
  Dupa ce constata ca este legal sesizat, notarul public inregistreaza cauza si dispune citarea celor care au vocatie la mostenire, iar daca exista testament, citeaza si pe legatari si executorul testamentar instituit.
  Daca printr-un testament autentic s-a instituit un legatar universal, se citeaza, in lipsa de mostenitori rezervatari, numai legatarul; daca testamentul este olograf sau mistic, se citeaza si mostenitorii legali. In ambele cazuri se va cita si executorul testamentar, daca a fost desemnat prin testament.
  In succesiunea ce urmeaza a fi declarata vacanta, notarul public citeaza autoritatea administratiei publice competenta a prelua bunurile.
  In cazul mostenitorului incapabil, se citeaza reprezentantul sau legal si autoritatea tutelara.
  
  Art. 76.
  In cadrul procedurii succesorale, notarul public stabileste calitatea mostenitorilor si legatarilor, intinderea drepturilor acestora, precum si compunerea masei succesorale.
  In cazul existentei unui testament gasit la inventar sau prezentat de partea interesata, notarul public procedeaza la deschiderea lui. Daca testamentul este olograf sau mistic se constata starea lui materiala si se intocmeste un proces-verbal.
  Pe baza de declaratie sau probe administrate in cauza se va stabili daca succesorii au acceptat succesiunea in termenul legal. Declaratiile de renuntare la succesiune si cele de acceptare sub beneficiu de inventar se inscriu intr-un registru special.
  
  Art. 77.
  Calitatea de mostenitor si numarul acestora se stabilesc prin acte de stare civila si cu martori, iar bunurile ce compun masa succesorala se dovedesc prin inscrisuri sau orice alte mijloace de proba admise de lege.
  In succesiunile care privesc bunurile comune ale autorului succesiunii si ale sotului supravietuitor, cotele de contributie ale acestora la dobandirea bunurilor se stabilesc prin acordul mostenitorilor.
  
  Art. 78.
  Procedura succesorala se poate suspenda in urmatoarele cazuri:
  a) au trecut 6 luni de la deschiderea succesiunii si, desi au fost legal citati, succesibilii nu s-au prezentat ori au abandonat procedura succesorala, fara a cere eliberarea certificatului de mostenitor si exista dovada ca cel putin unul dintre ei a acceptat mostenirea;
  b) succesibilii isi contesta unii altora calitatea sau nu se inteleg cu privire la compunerea masei succesorale si la intinderea drepturilor care li se cuvin;
  c) mostenitorii sau alte persoane interesate prezinta dovada ca s-au adresat instantei de judecata pentru stabilirea drepturilor lor.
  In incheierea de suspendare se consemneaza elementele care au rezultat din dezbateri, pana la momentul suspendarii, cu privire la identitatea celor prezenti, optiunea succesorala a acestora si compunerea masei succesorale.
  In cazurile prevazute la alin. 1 lit. b), notarul public stabileste prin incheiere masa succesorala, cu precizarea bunurilor sau a drepturilor care se contesta, intinderea drepturilor mostenitorilor si motivele neintelegerii, indrumand partile sa solutioneze neintelegerile dintre ele pe cale judecatoreasca.
  In cazurile de suspendare a procedurii succesorale prevazute la alin. 1 lit. a) si b), daca nu s-a facut dovada ca cei in cauza s-au adresat instantei sau cei interesati n-au cerut repunerea pe rol a cauzei, notarul public va stabili taxele succesorale provizorii si onorariile si le va comunica organelor financiare.
  La cererea partilor, notarul public va putea repune pe rol dosarul succesoral oricand, daca se constata incetarea cauzelor care au determinat suspendarea lui.
  
  Art. 79.
  In cadrul dezbaterilor succesorale, la fiecare termen notarul public intocmeste o incheiere motivata, care va cuprinde mentiunile referitoare la indeplinirea procedurii, declaratiile partilor, prezenta martorilor si masurile dispuse in vederea solutionarii cauzei.
  
  Art. 80.
  Daca notarul public constata ca in masa succesorala nu exista bunuri, dispune prin incheiere inchiderea procedurii succesorale si claseaza cauza ca fara obiect.
  
  Art. 81.
  In succesiunea in care exista bunuri, s-a realizat acordul intre mostenitori si s-au administrat probe indestulatoare, notarul public intocmeste incheierea finala a procedurii succesorale.
  Incheierea finala va cuprinde, pe langa mentiunile comune incheierilor notariale, numele, prenumele si ultimul domiciliu al defunctului, data decesului, numele, domiciliul si intinderea drepturilor tuturor mostenitorilor si legatarilor, bunurile si datoriile succesiunii, taxele de timbru, onorariul, precum si alte date care au fost necesare la solutionarea cauzei.
  Daca mostenitorii si-au impartit bunurile prin buna-invoiala, in incheiere se va arata modul de imparteala si bunurile succesorale atribuite fiecaruia. Actul de imparteala va putea fi cuprins in incheierea finala sau se va putea intocmi separat, intr-una din formele prescrise de lege.
  
  Art. 82.
  Incheierea procedurii succesorale se poate face si inainte de expirarea termenului de acceptare a succesiunii, daca este neindoielnic ca nu mai sunt si alte persoane indreptatite la succesiune.
  De asemenea, procedura succesorala se poate incheia de indata, in temeiul unui testament, daca acesta indeplineste conditiile legale de forma, nu contine dispozitii contrare legii si nu aduce atingere drepturilor mostenitorilor rezervatari sau exista acordul acestora. In aceleasi conditii, notarul public va putea stabili drepturile legatarului particular asupra bunurilor determinate prin testament.
  Notarul public, avand acordul tuturor mostenitorilor, va putea proceda la reducerea liberalitatilor, pana la limitele prevazute de lege.
  
  Art. 83.
  Pe baza incheierii finale, in termen de 20 de zile, se redacteaza certificatul de mostenitor sau de legatar, care va cuprinde constatarile din aceasta incheiere referitoare la masa succesorala, numarul si calitatea mostenitorilor si cotele ce le revin din patrimoniul defunctului.
  Un exemplar al certificatului de mostenitor se elibereaza fiecaruia dintre mostenitori sau legatari, dupa caz, dupa achitarea taxelor succesorale si a onorariilor.
  In cazul in care s-a instituit un executor testamentar, se va elibera, in conditiile de mai sus, un certificat constatator al acestei calitati.
  Dupa suspendarea procedurii succesorale in conditiile art. 78 alin. 1 lit. b) si c), certificatul de mostenitor se elibereaza in baza hotararii judecatoresti ramasa definitiva si irevocabila.
  
  Art. 84.
  In cazul in care nu s-a facut dovada existentei unor bunuri in patrimoniul defunctului ori determinarea acestora necesita operatiuni de durata si mostenitorii solicita sa li se stabileasca numai calitatea, se poate emite certificat de calitate de mostenitor.
  
  Art. 85.
  In lipsa mostenitorilor legali sau testamentari, la cererea reprezentantului statului, notarul public constata ca succesiunea este vacanta, eliberand certificat de vacanta succesorala, dupa expirarea termenului legal de acceptare a succesiunii.
  
  Art. 86.
  Dupa emiterea certificatului de mostenitor nu se mai poate intocmi alt certificat, decat in situatiile prevazute de lege.
  Cu acordul tuturor mostenitorilor, notarul public poate relua procedura succesorala, in vederea completarii incheierii finale cu bunurile omise din masa succesorala, eliberand un certificat de mostenitor suplimentar.
  
  Art. 87.
  Erorile materiale cuprinse in incheierea finala, precum si eventualele omisiuni se vor putea indrepta, la cererea mostenitorilor, in baza unei incheieri, facandu-se mentiune despre aceasta in incheierea finala si pe toate exemplarele certificatului de mostenitor.
  
  Art. 88.
  Cei care se considera vatamati in drepturile lor prin emiterea certificatului de mostenitor pot cere instantei judecatoresti anularea acestuia si stabilirea drepturilor lor, conform legii. Pana la anularea sa prin hotarare judecatoreasca, certificatul de mostenitor face dovada deplina in privinta calitatii de mostenitor si a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecarui mostenitor in parte.
  In cazul anularii certificatului de mostenitor, notarul public va elibera un nou certificat, pe baza hotararii judecatoresti definitive si irevocabile. In acest scop, instantelor judecatoresti le revine obligatia de a trimite la biroul notarului public competent in solutionarea cauzei copie de pe hotararea ramasa definitiva si irevocabila, impreuna cu dosarul notarial, daca a fost cerut in timpul judecatii.
  
  Sectiunea IV - Alte proceduri notariale
  
  A. Legalizarea semnaturilor si a sigiliilor
  
  Art. 89.
  Notarul public poate legaliza semnatura partilor numai pe inscrisurile pentru care legea nu cere forma autentica ca o conditie de valabilitate a actului.
  Pentru legalizarea semnaturii, partile vor prezenta exemplarele inscrisului nesemnate.
  Notarul public va identifica partile, se va convinge ca acestea cunosc continutul inscrisului, dupa care le va cere sa subscrie in fata sa toate exemplarele inscrisului.
  In incheiere se va arata ca s-au indeplinit conditiile esentiale ale legalizarii de semnatura, in sensul art. 49 lit. g), prin urmatoarele mentiuni:
  a) data (anul, luna, ziua);
  b) numele partii si faptul prezentarii ei in persoana;
  c) constatarea subscrierii in fata notarului public a tuturor exemplarelor inscrisului.
  La cererea partii, notarul public poate legaliza specimenul de semnatura al persoanei care se va prezenta personal la sediul biroului notarial si care va semna in fata notarului public.
  Pentru legalizarea sigiliului, partea il va prezenta notarului public care, dupa verificare, va intocmi incheierea de legalizare.
  
  B. Dare de data certa inscrisurilor
  
  Art. 90.
  Inscrisul caruia urmeaza sa i se dea data certa se intocmeste in numarul de exemplare cerut de parte.
  In incheiere se va arata ca s-au indeplinit conditiile esentiale pentru dare de data certa, in sensul art. 49 lit. g), prin urmatoarele mentiuni:
  a) data (anul, luna, ziua), iar la cererea partii, si ora;
  b) starea in care se afla inscrisul.
  
  C. Certificarea unor fapte
  
  Art. 91.
  Notarul public poate certifica urmatoarele fapte pe care le constata personal:
  a) faptul ca o persoana se afla in viata;
  b) faptul ca o persoana se afla intr-un anumit loc;
  c) faptul ca persoana din fotografie este aceeasi cu persoana care cere certificarea;
  d) faptul ca o persoana, ca urmare a unei somatii sau notificari, s-a prezentat sau nu intr-o anumita zi si la o anumita ora la sediul biroului notarial si declaratia acesteia.
  In incheiere se va mentiona si ora constatarii, precum si fapta care se certifica.
  
  Art. 92.
  Notarul public certifica, la cerere, procesele-verbale si hotararile adunarilor generale ale actionarilor sau asociatilor societatilor comerciale, printr-o incheiere in care se vor mentiona data si locul adunarii, faptul semnarii procesului-verbal sau a hotararii de catre presedintele adunarii generale sau de catre toti participantii.
  La cererea presedintelui sau a unei parti dintre participantii la adunarea generala, notarul public poate stabili identitatea participantilor.
  
  D. Legalizarea copiilor dupa inscrisuri
  
  Art. 93.
  Notarul public elibereaza copii legalizate dupa inscrisurile originale prezentate de parti, dupa confruntarea copiei cu originalul.
  In incheiere se va arata ca s-au indeplinit conditiile esentiale ale legalizarii copiei, in sensul art. 49 lit. g), prin urmatoarele mentiuni:
  a) atestarea conformitatii copiei cu inscrisul prezentat;
  b) starea in care se afla inscrisul;
  c) semnatura secretarului care a facut colationarea.
  Daca se legalizeaza un inscris sub semnatura privata sau din arhiva biroului notarial, in incheiere se va face mentiune expresa in acest sens.
  In cazul in care confruntarea copiei cu originalul inscrisului cere o pregatire de specialitate, copia se va elibera numai pe baza confruntarii efectuate de catre un expert desemnat de notar, potrivit prevederilor legale. In acest caz incheierea este semnata si de expert.
  Copii legalizate de pe actele autentificate din arhiva biroului notarial se elibereaza numai partilor, succesorilor si reprezentantilor acestora, precum si celor ce justifica un drept sau un interes legitim.
  
  E. Efectuarea si legalizarea traducerilor
  
  Art. 94.
  Pentru efectuarea traducerii, daca aceasta nu este facuta de notarul public autorizat in acest scop, traducatorul atestat potrivit legii, care a intocmit traducerea, va semna formula de certificare a acesteia, iar notarul va legaliza semnatura traducatorului. Legalizarea semnaturii traducatorului se poate face si dupa specimenul de semnatura depus la biroul notarului public.
  Daca inscrisul se traduce din limba romana intr-o limba straina sau dintr-o limba straina in alta limba straina, atat certificarea traducerii, cat si legalizarea semnaturii traducatorului de catre notarul public se vor face si in limba straina in care se face traducerea.
  
  F. Primirea in depozit de inscrisuri si documente
  
  Art. 95.
  La primirea in depozit a unor inscrisuri si documente, notarul public va mentiona, in incheiere, ca s-au indeplinit conditiile esentiale ale primirii in depozit, in sensul art. 49 lit. g), prin urmatoarele mentiuni:
  a) data depunerii (anul, luna, ziua), iar la cererea partii, si ora;
  b) identificarea inscrisurilor predate, aratandu-se toate datele necesare in acest scop;
  c) numele deponentului si al persoanei careia trebuie sa i se elibereze inscrisurile;
  d) termenul de pastrare.
  
  G. Acte de protest al cambiilor, cecurilor si al altor titluri la ordin
  
  Art. 96.
  Intocmirea actelor de protest al cambiilor, cecurilor si al altor titluri la ordin se face in conditiile stabilite prin legile speciale.
  
  H. Eliberarea de duplicate ale inscrisurilor notariale
  
  Art. 97.
  La cererea partii, notarul public poate elibera un duplicat al unui act original aflat in arhiva sa. In acest scop notarul public va cita toate partile sau, dupa caz, pe succesorii acestora.
  In textul duplicatului se reproduce cuvant cu cuvant cuprinsul inscrisului, cat si cel al incheierii prin care s-a incuviintat intocmirea inscrisului original. In locul semnaturii originale se mentioneaza numele de familie si prenumele fiecarui semnatar.
  Duplicatul are aceeasi forta probanta ca si inscrisul original.
  Competenta eliberarii duplicatelor de pe actele emise de notariatele de stat sau alte organe cu activitate notariala apartine institutiei care a preluat arhiva acestora.
  
  I. Reconstituirea actelor originale
  
  Art. 98.
  In situatia disparitiei unui act din care nu mai exista nici un exemplar original se va proceda, la cererea si cu acordul partilor, la reconstituirea acelui act.
  Reconstituirea se va face la biroul notarului public unde s-a intocmit actul, cu citarea tuturor partilor sau, dupa caz, a succesorilor acestora.
  In cazul in care actul disparut a fost intocmit de alte organe cu activitate notariala, reconstituirea se face de judecatoria in raza careia si-a avut sau isi are sediul organul care a intocmit actul, in conditiile prevazute la alineatele precedente.
  
  
  Capitolul VI - Controlul activitatii notariale, arhiva si evidenta activitatii
  
  Sectiunea I - Controlul activitatii notariale
  
  Art. 99.
  Actele notariale sunt supuse controlului judecatoresc, in conditiile art. 100.
  Activitatea notarilor publici este supusa controlului profesional administrativ, in conditiile prezentei legi.
  
  Art. 100.
  Actele notariale pot fi atacate de parti sau de orice persoana interesata prin actiune in anulare la instanta judecatoreasca, in conformitate cu prevederile Codului de procedura civila.
  Totodata, partea nemultumita poate introduce plangere impotriva incheierii de respingere a cererii de indeplinire a unui act notarial, in termen de 10 zile de la data cand a luat cunostinta, la judecatoria in circumscriptia careia isi are sediul biroul notarial care a refuzat indeplinirea actului.
  Plangerea se depune la biroul notarului public care a refuzat cererea, iar acesta o va inainta de indata instantei, impreuna cu dosarul cauzei.
  Judecarea plangerii se face cu citarea tuturor partilor interesate in cauza. In cazul admiterii plangerii, instanta indica in hotarare modul in care trebuie intocmit actul.
  Notarul public este obligat sa se conformeze hotararii judecatoresti ramasa definitiva si irevocabila.
  
  Art. 101.
  Controlul profesional administrativ se exercita de catre Uniunea Nationala a Notarilor Publici prin consiliul sau de conducere si va avea in vedere:
  a) organizarea Camerelor Notarilor Publici si a birourilor notarilor publici;
  b) calitatea actelor si lucrarilor incheiate de notarii publici.
  Consiliul uniunii poate delega Colegiului director al Camerei Notarilor Publici exercitarea controlului prevazut la lit. b), in circumscriptia sa.
  Ministrul justitiei poate ordona controlul activitatii notarilor publici prin inspectori generali de specialitate.
  
  Sectiunea II - Arhiva si evidenta activitatii
  
  Art. 102.
  Arhiva activitatii notariale este proprietatea statului si se pastreaza, se conserva si se preda in conditiile legii.
  
  Art. 103.
  Biroul de notar public va avea arhiva si registratura proprii.
  Secretariatul va efectua operatiuni privind primirea, inregistrarea si expedierea corespondentei, inregistrarea si indosarierea actelor, pastrarea registrelor, precum si alte lucrari cu caracter auxiliar, necesare bunei desfasurari a activitatii notariale.
  Notarul public va tine si o evidenta financiar-contabila.
  
  
  Capitolul VII - Dispozitii tranzitorii si finale
  
  Art. 104.
  Dispozitiile prezentei legi se completeaza cu prevederile Codului civil si cu cele ale Codului de procedura civila.
  
  Art. 105.
  La cerere, notarii de stat in functie, fostii notari de stat care au exercitat aceasta functie timp de 10 ani, cu prestigiu profesional, precum si personalul de specialitate notariala din Ministerul Justitiei devin notari publici, cu indeplinirea conditiilor prevazute la art. 18. Notarii debutanti devin notari stagiari, daca sunt angajati intr-un birou de notari publici.
  Notarii de stat in functie, care nu opteaza in termen de 60 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi pentru functia de notar public si nu vor fi preluati potrivit art. 108 alin. 3, vor fi transferati in interesul serviciului in sistemul Ministerului Justitiei, in functie de specialitatea juridica, daca indeplinesc conditiile prevazute de lege.
  Numirea de notari publici, in afara celor prevazuti mai sus, se va face dupa constituirea Camerelor Notarilor Publici si a Uniunii Nationale a Notarilor Publici, in conditiile art. 16-19 si art. 28 din prezenta lege.
  
  Art. 106.
  In termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, notarii publici vor proceda la constituirea Camerelor Notarilor Publici si a Uniunii Nationale a Notarilor Publici.
  
  Art. 107.
  Regulamentul de punere in aplicare a prezentei legi va fi adoptat de Ministerul Justitiei, in termen de 60 de zile de la intrarea in vigoare a acesteia.
  
  Art. 108.
  La implinirea termenului prevazut la art. 106 de la intrarea in vigoare a legii, atributiile de publicitate mobiliara si imobiliara, toate lucrarile, evidentele, registrele de transcriptiuni-inscriptiuni, mapele de amanet, precum si cartile funciare vor trece in competenta judecatoriilor in circumscriptia carora se afla notariatele de stat.
  Pe aceeasi data denumirile de "notariat de stat", "notar de stat", "secretariat" sau "secretar", prevazute in reglementarile in vigoare privind atributiile de publicitate imobiliara si mobiliara introduse prin Decretul nr. 378/1960, se inlocuiesc cu cele de "judecatorie", "judecator", "grefa" sau "grefier", dupa caz.
  Pentru indeplinirea atributiilor de la alin. 1, judecatoriile vor prelua numarul necesar de notari de stat, precum si personalul cu astfel de atributii de publicitate, existent la notariatele de stat.
  
  Art. 109.
  Notarii publici isi vor incepe activitatea dupa 6 luni de la intrarea in vigoare a prezentei legi.
  
  Art. 110.
  Consiliile locale si judetene, prefectii, precum si Ministerul Justitiei au obligatia de a pune la dispozitia notarilor publici, la cererea acestora, spatiile necesare in vederea organizarii si functionarii corespunzatoare a serviciilor publice pe care le presteaza, prin inchiriere, fara licitatie.
  
  Art. 111.
  Cheltuielile efectuate pentru investitii, dotari si alte utilitati necesare activitatii notariale se scad din veniturile impozabile pe o durata de 3 ani de la inceperea efectiva a activitatii.
  
  Art. 112.
  Notarii publici vor angaja, cu prioritate, notarii debutanti, personalul auxiliar administrativ si de serviciu de la notariatele de stat.
  Personalul ramas disponibil va fi incadrat prin redistribuire de catre Ministerul Justitiei, in sistemul sau, in conditiile legii.
  
  Art. 113.
  Lucrarile notariale in curs de rezolvare la notariatele de stat vor fi finalizate pana la data preluarii activitatii de catre notarii publici, in conformitate cu procedura stabilita in prezenta lege.
  Arhiva notariatelor de stat care isi inceteaza activitatea se va preda judecatoriilor in a caror circumscriptie teritoriala se afla.
  Cauzele succesorale care au in continuare termene de dezbatere, dupa incetarea activitatii notariatelor de stat, se vor preda notarilor publici ale caror birouri sunt situate in circumscriptia judecatoriei in raza careia defunctul si-a avut ultimul domiciliu, potrivit criteriilor stabilite de Colegiul director al Camerei Notarilor Publici.
  
  Art. 114.
  Competenta teritoriala a birourilor de notari publici cu sediul in municipiul Bucuresti se intinde pe tot cuprinsul municipiului.
  
  Art. 115.
  Birourile notariale constituite in conditiile prezentei legi isi pot organiza sedii secundare in localitatile din aceeasi circumscriptie teritoriala in care nu au luat fiinta birouri de notari publici.
  Sediile secundare isi vor inceta activitatea o data cu constituirea in acea localitate a unui birou de notar public.
  Inregistrarea sediului secundar se face cu respectarea procedurii prevazute de art. 18 alin. 1.
  
  Art. 116.
  Ori de cate ori in alte acte normative se foloseste expresia "notariat de stat" sau "notar de stat" se va intelege "biroul notarului public" si, dupa caz, "notar public".
  
  Art. 117.
  La expirarea termenului prevazut la art. 109, Decretul nr. 387/1952 privitor la urmarirea unor datorii pe cale notariala, Decretul nr. 40/1953 privitor la procedura succesorala notariala, Decretul nr. 377/1960 pentru organizarea si functionarea Notariatului de Stat si Regulamentul privind aplicarea dispozitiilor Decretului nr. 377/1960 pentru organizarea si functionarea Notariatului de Stat, aprobat prin H.C.M. nr. 1518/1960, precum si orice alte dispozitii contrare se abroga.