Dreptul proprietatii intelectuale

PREZENTARE

Dreptul proprietatii intelectuale reprezinta totalitatea normelor juridice ce reglementeaza raporturile privind protectia creatiei intelectuale in domeniile industrial, stiintific, literar si artistic, precum si semnele distinctive ale activitatii comerciale.Acest drept are doua trasaturi distinctive:

•  titularul sau este singurul indreptatit sa exploateze obiectul dreptului de proprietate intelectuala;

•  titularul sau beneficiaza de posibilitatea de a interzice altor persoane orice folosinta a bunului fara incuviintarea sa.

DOMENII

* Dreptul de proprietate industriala reprezinta ansamblul normelor juridice ce reglementeaza raporturile referitoare la creatiile intelectuale aplicabile in industrie si la semnele distinctive ale acestei activitati.Obiectul acestui drept cuprinde: brevetele de inventie, modelele de utilitate, desenele sau modelele industriale, marcile de serviciu, marcile de comert sau de fabrica, numele comercial si indicatiile de provenienta sau denumirile de origine, precum si reprimarea concurentei neloiale.

* Dreptul de autor reprezinta totalitatea normelor juridice care reglementeaza raporturile referitoare la realizarea unei opere literare, artistice sau stiintifice. Obiectul acestui drept e constituit de operele literare, artistice si stiintifice, indiferent de valoarea, destinatia sau forma lor de exprimare.

Conditii ce trebuie indeplinite pentru ca opera sa beneficieze de protectie:

•  sa fie rezultatul unei activitati creatoare a autorului;

•  sa sa imbrace o forma concreta de exprimare;

•  sa fie susceptibila de aducere la cunostinta publicului.

Marca reprezinta acel semn susceptibil de reprezentare grafica, menit sa deosebeasca produsele sau serviciile unei persoane fizice sau juridice de cele apartinand altor persoane.

Semnele ce pot constitui marci sunt, conform Legii nr. 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice, urmatoarele: cuvintele, inclusiv numele de persoane, desenele, literele, cifrele, elementele figurative, formele tridimensionale si, in special, forma ori ambalajul produsului, combinatiile de culori.

Functiile marcii sunt urmatoarele:

•  functia de diferentiere a produselor;

•  functia de monopol;

•  functia de concurenta;

•  functia de organizare a pietei.

Conditiile pentru protectia juridica a marcii sunt impartite in doua categorii:conditii de fond si conditii de forma.Conditiile de fond sunt cele care privesc:disponibilitatea, distinctivitatea, liceitatea.Conditiile de forma privesc modul de folosire a marcii.

Disponibilitatea se refera la faptul ca trebuie ca marca sa nu apartina altei persoane.

Distinctivitatea unei marci presupune ca respectivul semn sa nu fie necesar, uzual sau descriptiv. Cu alte cuvinte, marca trebuie sa intruneasca doua calitati: originalitate si noutate.

Liceitatea unei marci reprezinta acea insusire a semnului distinctiv de a nu cuprinde indicatii false sau inselatoare ori de a nu fi contrar ordinii publice sau bunelor moravuri.

Conditiile de forma ale protectiei marcilor se refera la modul de folosire a acestora.Astfel, folosirea marcii se realizeaza prin aplicare sau atasare, pe fiecare produs in parte, pe ambalaje, pe imprimate sau pe documentele ce insotesc produsele.

Modul de dobandire a dreptului la marca este, in Romania, sistemul atributiv, care presupune prioritate de inregistrare. Cu alte cuvinte, dreptul la marca apartine acelei persoane care inregistreaza prima un anumit semn distinctiv.

Procedura de inregistrare a marcii consta in parcurgerea a trei etape:

•  depozitul national reglementar – in cursul acestei etape trebuie depusa o cerere de inregistrare (formular-tip) la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci (O.S.I.M.), redactata in limba romana si avand ca obiect o singura marca. De asemenea, trebuie achitata, intr-un interval de 3 luni, o taxa de inregistrare si examinare a cererii.

•  examinarea formala a cererii de inregistrare – in aceasta etapa, cererea este examinata de catre O.S.I.M. in ceea ce priveste indeplinirea conditiilor stabilite pentru constituirea depozitului national reglementar. Aceasta examinare dureaza o luna de la data depunerii cererii si orice decizie, de respingere sau de atribuire a datei depozitului, va fi comunicata solicitantului in termen de 5 zile de la emiterea ei.

•  examinarea de fond a cererii de inregistrare – odata constituit depozitul si inscris in Registrul National al Marcilor, cererea de inregistrare este supusa examinarii in fond de catre O.S.I.M., in termen de 6 luni de la data platii taxei de inregistrare si examinare a cererii. Aceasta noua examinare priveste: calitatea solicitantului, indeplinirea conditiilor legale daca se invoca un drept de prioritate, motivele de refuz. In cazul in care cererea indeplineste toate cerintele legale, O.S.I.M. va decide inregistrarea marcii si inscrierea in Registrul National al Marcilor, iar intr-un interval de 2 luni de la data deciziei de inregistrare, marca va fi publicata in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala. In cazul in care cererea nu indeplineste conditiile cerute, O.S.I.M. va transmite solicitantului un aviz de refuz provizoriu, acordandu-I un termen de 3 luni pentru a-si sustine punctul de vedere sau sa-si retraga cererea.

Durata de protectie a marcii este de 10 ani de la data depozitului national reglementar, ceea ce inseamna ca, dupa implinirea acestei durate, inregistrarea poate fi reinnoita, cu plata taxei aferente.

Inregistrarea internationala a marcii se efectueaza la Biroul International al Proprietatii Intelectuale. Cererea se adreseaza administratiei tarii de origine, iar aceasta va prezenta Biroului o cerere redactata in limba franceza, in doua exemplare. Cererea de inregistrare se inscrie in Registrul International si dupa inregistrarea marcii, Biroul International va emite certificatul de inregistrare internationala, il va trimite administratiei tarii de origine, care, la randul ei, il va inmana titularului marcii.

Transmiterea marcii se poate face prin contract de cesiune sau prin contract de licenta. In ceea ce priveste cesiunea, aceasta poate fi totala, cand cesionarul dobandeste toate drepturile titularului marcii, cedentul devenind simplu tert sau partiala, cand transmiterea este fractionata, pe anumite produse ori servicii. Cesiunea cu titlu oneros este supusa dispozitiilor privind vanzarea-cumpararea, iar cea cu titlu gratuit – celor privind donatia. Sub sanctiunea nulitatii, contractul de cesiune trebuie scris si semnat de partile contractante. In privinta contractului de licenta, se vor aplica dispozitiile referitoare la locatiune. Exista mai multe tipuri de licenta: de exploatare, de folosire, de reclama. Intr-o alta clasificare, poate fi exclusiva – cand licentiatorul renunta la posibilitatea de a mai acorda licente, iar licentiatul are un drept exclusiv de utilizare a marcii, neexclusiva – cand licentiatorul are dreptul de a utiliza ori transmite marca, iar licentiatul are dreptul de a folosisemnul distinctiv in anumite conditii sau reciproca – atunci cand partile din contract isi acorda reciproc dreptul de a fabrica un produs si fiecare parte isi pastreaza dreptul asupra marcii sale. Licenta mai poate fi nelimitata sau limitata, in functie de cum titularul beneficiaza de exclusivitate pe perioada existentei contractului ori folosinta, desi exclusiva, are anumite ingradiri.

Stingerea dreptului la marca are loc din urmatoarele cauze:

•  renuntarea titularului marcii;

•  abandonul marcii;

•  expirarea perioadei de protectie a marcii;

•  anularea inregistrarii;

•  decaderea titularului din dreptul la marca.

Apararea dreptului la marca se face pe mai multa cai: administrativa, civila, penala.

Mijloacele de drept administrativ sunt:

•  opozitia impotriva deciziei O.S.I.M.;

•  contestatia impotriva deciziei O.S.I.M.;

Mijloacele de drept civil sunt:

•  actiunea in daune;

•  actiunea negatorie.

Mijloacele de drept penal sunt:

•  actiunea in contrafacere;

•  actiunea in concurenta neloiala.

INDICATIILE GEOGRAFICE

Indicatia geografica este denumirea ce serveste la identificarea unui produs originar dintr-o tara, regiune sau localitate a unui stat, in cazurile in care o calitate, o reputatie sau alte caracteristici pot fi, in mod esential, atribuite acestei origine geografice (art. 3, lit. f din Legea nr. 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice).

Conditii pentru protectia indicatiilor geografice:

•  sa fie folosite numai de persoanele care produc ori comercializeaza produsele pentru care indicatiile au fost inregistrate;

•  intre produse si locul lor de origine sa existe o stransa legatura;

•  sa fie folosite in mod traditional si constant.

Modul de inregistrare indicatiilor geografice este asemanator celui al marcilor. Trebuie depusa o cerere de inregistrare la O.S.I.M., care va examina cererea in timp de 3 luni de la depunerea cererii. Daca toate conditiile sunt indeplinite, O.S.I.M. va decide inregistrarea in Registrul National al Indicatiilor Geografice si acordarea dreptului de utilizare asociatiei de producatori, iar in termen de 2 luni de la inregistrare, va publica indicatia geografica si lista persoanelor autorizate sa o foloseasca in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala.

Odata inregistrata, indicatia geografica beneficiaza de protectie pe durata nelimitata. Solicitantul va putea utiliza indicatia 10 ani, inregistrarea putand fi reinnoita nelimitat.

Incetarea dreptului asupra indicatiei geografice are loc ca urmare a:

•  decaderii din drepturile asupra indicatiei;

•  anularii inregistrarii;

•  expirarii perioadei de utilizare a indicatiei geografice.

Apararea drepturilor asupra indicatiei geografice se face pe calea contenciosului administrativ. Persoanele care justifica un interes pot cere in justitie interzicerea folosirii unei indicatii geografice sau imitarea ei de catre o persoana autorizata. Conform Legii nr. 84/1998, punerea in circulatie a produselor care poarta indicatii geografice care indica sau sugereaza ca produsul in cauza este originar dintr-o regiune geografica, alta decat locul adevarat de origine, in scopul inducerii in eroare a publicului cu privire la originea geografica a produsului, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda de 15 milioane lei. Ministerul Agriculturii si Alimentatiei poate solicita instantei judecatoresti competente sa dispuna masura confiscarii si, dupa caz, a distrugerii produselor care poarta asemenea indicatii geografice, precum si a materialelor si echipamentelor care au servit nemijlocit la comiterea infractiunii.

De asemenea, utilizarea unei indicatii geografice, contrara practicilor loiale in activitatea industriala sau comerciala, in scopul de a induce in eroare consumatorii, constituie act de concurenta neloiala si se pedepseste cu inchisoarea de la o luna la 2 ani sau cu amenda de 15 milioane lei.

In ceea ce priveste regimul international , denumirile de origine se inregistreaza la Biroul International al Organizatiei Mondiale a Proprietatii Intelectuale, iar protectia are o durata egala cu aceea prevazuta in tara de origine.

NUMELE COMERCIAL / FIRMA

Numele comercial (firma) este denumirea sub care o intreprindere este cunoscuta si isi desfasoara activitatea. Acesta este unic pentru intreaga intreprindere, constituind un bun incorporal si, totodata, un element important al fondului de comert.

Firma poate fi individuala, adica proprie comerciantului persoana fizica, sau sociala, identificand societatea comerciala

Componenţa firmei este diferita, in functie de categoria in care se incadreaza comerciantul si felul societatii, astfel :

•  in cazul unui comerciant persoana fizica, firma se compune din numele comerciantului, scris in intregime, sau din numele si initiala prenumelui acestuia.

•  in cazul unei societati de persoane, firma se compune din numele a cel putin unuia din asociati, cu mentiunea privind forma juridica a societatii, scrisa in intregime. Daca societatea este in comandita simpla, numele inclus in firma sociala trebuie sa fie a unui asociat comanditat

•  la o societate de capitaluri, firma se compune dintr-o denumire proprie, pentru a o deosebi de firma altor societati, alaturi de o mentiune referitoare la forma juridica a societatii-scrisa in intregime ori prescurtat.

•  la o societate cu raspundere limitata, firma se compune din: denumire proprie, numele unuia sau mai multor asociati, alaturi de o mentiune referitoare la forma juridica a societatii-scrisa in intregime ori prescurtat.

Referitor la sucursala unei societati straine, firma ei trebuie sa contina si mentiunea sediului principal din strainatate.

Functiile firmei sunt urmatoarele :

•  de identificare a comerciantului ;

•  de semnare a angajamentelor ;

•  de credit ;

- de raliere a clientului.

Conditii pentru ca o firma sa poata fi inregistrata in Registrul Comertului :

•  sa fie disponibila ;

•  sa fie distinctiva ;

•  sa fie licita ;

•  sa fie scrisa, in primul rand, in limba romana.

Modul de dobandire al numelui comercial este prioritatea de inregistrare, astfel ca persoana care inscrie prima o firma in registrul comertului beneficiaza de dreptul de folosinta exclusiva.

Mijloacele de aparare a numelui comercial:

•  actiunea in contrafacere ;

•  actiune in concurenta neloiala.